Localitatea Oşlobeni din comuna Bodeşti, judeţul Neamţ, se află aşezată pe valea pârâului Cracău pe drumul naţional ce leagă localitatea Piatra Neamţ de localitatea Târgul Neamţ.
Mărturii istorice despre atestarea documentară a localităţii noastre avem din secolul XV în D.I.R. (Documente Istorice Româneşti) din Moldova volumul I documentul 89.
În Repertoriul Bibliografic pentru Moldova al lui Stoicescu Nicolae, Bucureşti 1910 volumul I, pagina 59, este menţionat că la începutul secolului XIX Oşlobeniul este metoh al Mănăstirii Neamţ.
În istoricul Bisericii ce se află în Arhiva Bisericii noastre, scris de un enoriaş în anul 1928, confirmă că până la 1864 Oşlobeni este metoh al Mănăstirii Neamţ.
După împroprietărirea ţăranilor din 1864, oamenii din Oşlobeni au vrut să facă în locul bisericii din lemn, o biserică din piatră. La această lucrare au fost ajutaţi de către Părintele Arhimandrit Ermoghen Buhuşi, stareţul Mănăstirii Horaiţa din acea vreme şi ctitorul ei.
Ştim aceasta din pisania Bisericii care este scrisă în piatră şi se află într-o alesidă de geam din Sfântul Altar al Bisericii.
Această Biserică a fost făcută din piatră iar bolta şi şarpanta din lemn de la Biserica veche, ea avea trei turle în formă de bulb de ceapă după modelul turlelor Mănăstirii Horaiţa.
În anul 1911 în timpul păstoririi Părintelui Gheorghe Balăoi, Bisericii i s-a construit un pridvor închis la intrarea în biserică în partea de Sud, iar la poartă a fost zidită o clopotniţă din piatră.
Din anul 1958 până în 1998 parohia a fost păstorită de vrednicul de pomenire părinte Constantin Gheorluscu, în această perioadă grea pentru Biserică, părintele cu enoriaşii au acoperit biserica cu tablă, au pictat în ulei câteva icoane în biserică, au făcut strane şi au zidit şi o casă de prăznuire în anul 1991.
În această perioadă părintele a avut grijă şi de schitul Dumbrăvele, desfiinţat în 1948, pe care l-a întreţinut în bune condiţii, efectuând mai multe lucrări de reparaţie a acoperişului, a gardului şi a corpului de chilii unde a şi locuit o perioadă.
În anul 1998 pe 20 iulie de ziua Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, am fost numit preot paroh în locul părintelui Constantin care s-a pensionat.
Din anul 1999 şi până în prezent suntem în şantier, am zidit casă parohială, apoi Biserica a suferit modificări majore şi clopotniţa, iar în prezent şi casa socială şi de prăznuire a intrat în restaurare capitală, fiindu-i adăugate o cameră pentru bibliotecă, o cameră pentru oaspeţi, bucătărie şi cameră pentru veselă, o cameră pentru centrală, precum şi un spaţiu mare pentru activităţi cu copiii, unde în vara anului 2013 luna august s-a desfăşurat prima ediţie a taberei de pictură pentru copii.
Toate acestea sunt în prezent în lucrări de tencuieli de finisare, concomitent cu lucrarea de pictare a bisericii în tehnica frescă de către tânăra familie Alexandru şi Cristina Dumitrescu.
Pe data de 24 august 2014 a avut loc sfinţirea Bisericii, a casei sociale şi a casei parohiale, precum şi a clopotniţei care a fost oficiată de către Înalt Prea Sfinţitul Părintele nostru Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Lucrările de pictare a bisericii au continuat şi după sfinţirea bisericii, până la finalizarea ei, precum şi împodobirea acesteia cu strane şi mobilier bisericesc.
